marți, 16 decembrie 2008

Messengerul.... Singurătate.. în grup...


Nu cu mult înainte comunicarea însemna un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii în interiorul perechii: emiţător - receptor. Comunicarea nu înseamnă numai cuvinte, ci şi tonului vocii, al atitudinii noastre, al amplitudinii sau localizării respiraţiei, al variaţiei coloritului epidermei (îndeosebi a celei faciale). Toate acestea formând comunicarea. În urma unui studiu s-a ajuns la concluzia că numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbală (cuvinte) în timp ce 40% este transmis pe cale vocală (ton, amplitudine...) şi 55% prin limbajul corpului.
Vorbitul pe mess încadrează doar un aspect al comunicării, cel al comunicării verbale (5% din comunicare), iar dacă sunt îndulgent şi pun în calcul şi emoticonurile care ar exprimă, să zicem (dar nu că ar fi adevaratele sentimente) 4,33% din comunicare (din cele 40%): atunci vorbirea pe messenger este doar 9,33% din întregul ansamblu al comunicării.
Au aparut deja primele victime ale progresul informatic. Patru ieşeni, cu vârste intre 19 si 27 de ani, au ajuns la Spitalul Socola (sanatoriu) din cauza dependeţei de messenger. Iar situaţia s-ar putea transforma într-un adevărat fenomen în condiţiile în care mai ales adolescenţii îşi petrec tot mai multe ore în faţa calculatorului, comunicand cu prietenii virtuali dintr-o lume virtuală.
“Mijloacele moderne de comunicare, sms-ul, messengerul, provoacă experimentarea «singurătăţii în gru şi, implicit, a consumului de droguri şi alcool." (Psihologul Hanibal Dumitrascu)
Acum totul este mult mai confuz. Deschizi calculatorul şi eşti conectat la tot ce ţi-ai putea dori vreodată, dar pe care nu o poţi simţi decat prin periferice ca Bătrânul Mouse, Liniştita Tastatură şi Un-Pic-Mai-Evoluatul-Monitor. Şi astfel capacitatea de a socializa scade direct proportional cu lunile petrecute in spaţiul virtual din ce în ce mai primitor.
Parodie - Discutie pe mess
Ceea ce este cel mai groaznic, acest „limbaj de messenger”, cu prescurtările sale, începe să-şi facă treptat locul şi în limba română vorbită. Începi să-ţi pui întrebări retorice când auzi oameni spunând „brb” (revin imediat), „k” (în loc de prea-lungul ok) sau faimosul „LOL” (laughing out loud, adică mor de râs…), cv (ce vrei?), cfc (ce faci?), nu sh (nu ştiu).
La scoala ne-au învăţat să scriem corect. dar acum mess-ul ne dă posibilitatea să bajbâim limba română. Cu fraze de genu: Krei faza frate shi cu tn d t spargi asha in figuri?"' reuşim să pătăm limba română cu un modernism letal.
Poate o consideraţi o glumă, dar dependenţa de messenger este o tulburare de control a impulsurilor, intrând în aceeaşi categorie cu cleptomania sau jocul de noroc patologic. Dacă navigarea pe internet se poate dovedi foarte utilă, statul la bârfă pe messenger este cât se poate de dăunător, cauzând o stagnare a procesului de învăţare, ba chiar ducând la o scădere a IQ-ului. Cuvintele: cultură , ştiinţă, speranaţă, viitor, carte, raţiune, moralitate, credinţă nu se folosesc pe messenger, sunt prea lungi şi nu suporta prescurtări. În acest caz, ce pot să mai spun? Dormi în pace, generaţie „mess”! Iar dcă v-am supărat, scz pls!!!

luni, 15 decembrie 2008

Şi ţata Floarea e informată...

În cea mai mare parte a istoriei, informaţia a fost moneda rară. Lucrurile esenţiale vieţii: credinţele religioase, legile, miturile, cântecele, poezia, istoria, cunoştinţele practice, erau învăţate în sânul comunitaţii, transmise de la o generaţie la alta pe cale orală, sau în scris. Dificultăţile ridicate de obţinerea materialelor de scris şi chiar operaţiunea de scriere cenzurau cantitativ şi temeinic producţia de documente scrise, la care nu aveau acces decât puţini care alcătuiau elita.

Faceți căutări pe acest blog