sâmbătă, 6 februarie 2016

Minele din mine

    Căutând în mine, în minele neuronale ale ființei mele, săpând centimetru cu centimetru fiecare colțișor al minții mele, încerc să adun gând cu gând și să compun o armonie de cuvinte, ce poate, are să te ajute cândva. Poate o să te facă să zâmbești, dacă nu te va face cumva, după ce ai să termini de citit, să gândești; nu că până acum nu ai fi gândit, dar ai putea gândi diferit, ai putea înțelege ceva ce până acum ți-a scăpat, un amănunt, un diamant, sau poate un brontozaur cu șapte capete invizibil și violent, dar măcar acum vei ști cum să scapi de el sau măcar vei ști că există și poate oricând ataca.

    Sigur, în gândurile mele se află foarte multe lucruri, unele utile, găsesc zilnic în timpul săpăturilor: formule utile, idei rare, informații prețioase sau semiprețioase și câte o dată diamante sau comori ascunse printre mormanele neuronilor mei, dar găsesc și obiecte inutile, inexistente sau inimaginabile în lumea modernă. Des găsesc aruncate lampi cu duhuri de ceartă, cutii de cadouri goale, sticle golite de esență sau sens, căpăcele de siguranță nervoasă ce-mi sar zilnic, pisici ce-mi zgârie creierul și mulți pitici ce mărșăluiesc în lung și în lat propovăduind panică, tristețe, rebeliune și câteodată lene absolută. 

    Am multe lucruri aruncate și îngropate în mina asta ce o numesc creier, cum am mai spus, bune si rele. Cred că, dacă toți am pune mâna pe lopată și am dezgropa centimetru cu centimetru mintea noastră, am putea crea un muzeu, un muzeu al minții umane, am pune lucrurile prețioase la vedere și am putea împărtăși poveștile frumoase unul cu celălalt. Astfel, punându-ne accentul pe ideile tuturor, prețioase sau semiprețioase, am putea să ne bucurăm toți de entuziasmul găsirii unei noi comori, nu numai în mintea noastă (unde de altfel se întâmplă rar) ci ne vom bucura de un tezaur al omului ca societate. 

    Ce ne facem totuși cu brontozaurii cu șapte capete invizibili și violenți? Cu piticii nemulțumiți, pisicile ce ne zgârie existența, și cu miile de gunoaie adunate în anii noștri de căutare. Sunt de părere că, am putea să reciclăm ce se poate recila, sau incinera lucrurile care nu ar trebui niciodată să ocupe spațiu în mintea noastă. Am putea crea o grădină zoologică cu ființele mitologice ce ne bâzâie mințile, astfel, fiecare om va învăța cum să se ferească de ele din poveștile altor vânători de dihănii imaginare, cu mai multă experiență.

    În legătură cu reciclarea, cred că, pentru început, am putea aduna ideile semi-bune dar inutile personal și am deschide o mică magazie în dreptul caselor noastre vânzându-le, nu cu bani, dar în schimbul altor idei. Dar reciclarea, după părerea mea, trebuie să fie realizată personal, fiecare om să își analizeze lucrurile găsite în interiorul său și să recliceze ce mai poate fi reciclat și să incinereze ceea ce i-ar putea periclita existența.

    Dar totuși ce rămâne de făcut după ce mintea noastă va fi săpată bucată cu bucată și după ce vom găsit comori, vom recicla gunoie, vom îmblânzit dihănii și vom fi incinerat ceea ce ne păta existența?! Cred că trebuie să ne schimbăm denumirea minții noastre, din mină neuronală, în teren arabil neuronal, unde să cultivăm: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea si înfrânarea poftelor. Vom aduna comorile găsite și vom făuri un templu unde va domni Singurul care poate ține departe de mintea noastă Brontozaurul cu șapte capete, invizibil și violent! Pentru că Lui îi sunt supuse toate lucrurile. Dacă nu îl lăsăm pe El să conducă noul nostru teren arabil, nimic nu va crește, pentru că El e lumina lumii. Dacă nu îl lăsăm pe El să incinereze acele gunoie inutile care ne mânjesc pe dinafară și pe dinăuntru, vom sfârși arzând împreună cu ele... Dar, cred că, cel mai important lucru nu este căutarea de comori, cultivarea fructelor duhului sau scăparea din ghiarele dragonului, ci, după părerea mea, cel mai important aspect al căutării este: întâlnirea cu un Prieten minunat înlăuntrul noului nostru templu.

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog