sâmbătă, 10 decembrie 2016

Recreat

Ca un satelit eșuat în mijlocul vastului nimic, bântui prin universul enigmatic din vid în mai vid, către nimic...În depărtare se văd urmele violentelor reacții nucelare, bilele de plasmă incandescentă trimit lumina lor spre fiecare colțișor de vid, dar timid... Nu e nimic aici, doar ici colo câte un bolovan mare de praf stelar fad și singur, singur ca gândul meu visător. Mă pierd printre nimicuri și plâng... 

Pustiu îmi e gândul ca un satelit eșuat în mijlocul vastului vid...  Nimic... Nimic nu e aici. În departe se văd violente reacții nervoase, gânduri incandescente, pline de ură și poate ici colo câte un bolovan mare de temeri, praf de lene și zâmbete neclare. Aici, în universul gândurilor mele, aici e locul unde vidul cuantic străpunge ființa. Ca un satelit eșuat îmi caut credința...

Faceți căutări pe acest blog